Nădlac - Arad

Porţiunea română a traseului începe de la graniţa Româno-maghiară, de unde se continuă traseul din Ungaria. După ce trecem de vamă după aproximativ un km intrăm în oraşul Nădlac, un oraş de frontieră.

Aflăm că în aceste părţi a stăpânit ducele Glad (sec. X), iar dincolo de Mureş, la Morisene era centrul voievodatului lui Ahtum (sec.XI). În jurul anului 1200 se afla aici un orăşel fortificat. Mai târziu prin 1464 familia nobiliară Iacsevici î-şi ridica un castel fortificat înconjurat cu săpături. Din complexul construcţiilor făcea parte şi biserica de la "Dolnă" ale cărei urme se văd şi astăzi în Păduriţă. În 1514 oştirile lui Gh. Doja sosesc în apropiere de Nădlac unde se ciocnesc la 27 Mai cu cetele nemţeşti. Bătălia s-a terminat cu izbânda ţăranilor. La această luptă au luat parte şi locuitorii Nădlacului care au umplut şanţurile cu vreascuri cărora le-au dat foc. Fumul mare ce s-a iscat a făcut ca nobilii în frunte cu banul Timişorii să se retragă. După răscoală ţăranii se vor răzbuna împotriva nobililor înfrânţi pe locul numit "Viluţ". După izgonirea turcilor din aceste părţi alături de populaţia românească se aşează la Nădlac slovacii (1802-1803). La 26 Mai 1918 în faţa bisericii ortodoxe au fost aleşi reprezentanţii cercului Nădlac c are s-au pronunţat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia pentru Unirea Transilvaniei cu România.  La circa 10 km se află localitatea Şeitin, în clădirea Consiliului a luat fiinţă în1869 Societatea de lectura românească. Şcoala "Bătrână" a fost întemeiată acum 2000 de ani. La Semlac, la locul numit Hada amintim de răscoala habsburgică a grănicerilor români şi sârbi din Valea Mureşului din 1703. La Peregul Mic în partea de nord a satului s-a găsit urmele unor şanţuri şi întărituri legate de luptele împotriva tătarilor în 1241. Cronicarul Rogerius în vestita sa carte "Carmen miserabile" povesteşte că aici sau adunat locuitori din 70 de sate reuşind să reziste mult timp la atacurile tătarilor.

La "Şanţul Mare" în urma săpăturilor arheologice au fost găsite straturi începând cu neoliticul şi până în sec.XII-lea de când provine un cimitir feudal. Cele mai importante straturi arheologice sunt din epoca bronzului şi aparţin culturii Periam - Pecica. În stratul dacic unii cercetători situează aşezarea Ziridava (sec.I ien - sec.I en). În această perioadă Şanţul Mare constituie acropola aşezării und e se găseau casele tarabostaşilor, iar de jur împrejur pot fi identificate bordeiele oamenilor de rând numiti comati. După primul război daco-roman aşezarea a fost distrusă.

De aici trecem pe cealaltă parte a Mureşului cu "compul" (un fel de bac) şi astfel taseul se continuă pe partea stângă a râului. Aici avem două obiective mai importante de vizitat, Mănăstirea Hodoş-Bodrog (descriere ) şi Rezervaţia Prundu Mare (descriere).

Arad

După ce urmăm încă câţiva km malul stâng ajungem în Arad, primul mare oraş aflat pe traseul nostru. Aici traversăm cartierul Aradul–Nou şi ajugem după podul Traian la Monumentul celor 13 generali. După câteva sute de metri ajungem la un nou pod pe care îl traversăm şi de aici în colo traseul nostru urmează malul drept al Mureşului. Traseul trece prin Arad pe frumoasa faleză a râului până la ieşirea din oraş.
Trecând prin Arad traversăm cartierul Micalaca, aşezare veche amintită în documente încă din evulu mediu timpuriu.

(Istoric Arad )       (Imagini din Arad )

Arad - Şiria

Părăsind Aradul taseul urmează malul drept al Mureşului, obiectivele care vor fi descrise sunt la 2-3 km N de traseul propiu-zis. Ajungem în curând în dreptul localităţii Vladimirescu sau după legendă vechea denumire a comunei fiind Glogovăţ, care deriva din numele unui haiduc vestit Glogov. La marginea comunei se ridică cele cinci movile a căror origine încă nu este lămurită. În preajma lor, în 1603 generalul Basta a susţinut o mare bătălie cu turcii. În centrul comunei se află ruinele unei bazilici de dimensiuni impunătoare în stil romanic construită prin mijlocul sec. XIII.
La  Mândruloc putem vizita mormântul lui Petru Huzur (1874-1966) care a luat parte la răscoala ţăranilor de la 1907. La Cicir s-a descoperit în 1965 pe terasa nordică a Mureşului un bordei cu o mare cantitate de ceramică de factură dacică. În urma cercetărilor s-a dovedit că la Cicir a existat în sec. II - III o mare aşezare a dacilor liberi.
La 2 km de Sâmbăteni la nord de linia de tramvai traversează valurile lui Traian, acestea sunt trei ridicături de pământ paralele, orientate nord sud, ridicate în sec. I en.
În comuna Păuliş locul primăriei vechi ne aduce aminte de mişcarea populară din 1873 pentru menţinerea limbii române ca limbă oficială în administraţia comunei. La această mişcare a participat şi scriitorul Ioan Slavici.

( Variante)

Părăsim Păulişul şi după 2 km ajungem la Miniş, cunoscut încă din sec.XVIII-lea pentru vinurile sale roşii.
La Ghioroc se bifurcă linia de tramvai în direcţia Radna şi Pâncota. Din Ghioroc pornesc poteci de excursie către creasta Munţilor Zărandului. Părăsind Ghiorocul, intrăm în Cuvin, străveche aşezare viticolă. Tradiţia populară susţine că o ceată de ţărani, în 1784 a căutat o joncţiune cu răsculaţii ajunşi până în Şoimoş.
Covăsânţul este atestat din1280 ca centrul unui cnezat românesc. Cel mai important monument al Covăsânţului este "Turnul", el a aparţinut unei biserici medievale, datând din jurul anului 1400 şi atestată documentar împreună cu şcoala locală în 1537.

Şiria este atestată prin documente încă din sec. XIV-lea. În secolul următor devine reşedinţa unui vast domeniu, care cuprinde o mare parte din actualele judeţe Arad şi Hunedoara. Acest domeniu a aparţinut o vreme lui Iancu de Hunedoara (1444-1445).Deasupra Şiriei se văd ruinele cetăţii, ridicate probabil prin sec.XIII-lea. Se pare că partea cea mai veche a fost donjonul, restul zidurilor s-au adăugat treptat. La construcţie au fost folosite cărămizi romane ştampilate cu semnul Legiunii XIII Gemina. În a doua jumătate a sec.XV, cetatea a fost deţinută de Matei Corvin, aici fiind închis în 1458 şi unchiul său Mihail Sălăjanul. La sfârşitul sec. XV, cetatea ajunge în posesia familiei Bathory, devenind vestit centru al anarhiei feudale, unde cetele nemţeşti deseori organizau incursiuni. În 1514 cetatea este cucerită de cetele ţărăneşti. Spre mijlocul sec.XVI ea cade sub stăpânire otomană, fiind eliberată abia în 1595. În 1599-1600 fortăreaţa este apărată de garnizoana lui Mihai Viteazul. În 1607 ajunge din nou sub stăpânire otomană şi rămâne ocupată până în 1693. Cetatea se menţine aproape intactă până în 1734, când va fi distrusă de trupele habsburgice, ca să nu ajungă pe mâna răsculaţilor.
Castelul Bohus construit în prima jumătate a sec. XIX reprezintă tipul conacului de pustă cu caracter neoclasic. În castel este instalat muzeul memorial Ioan Slavici.

De aici traseul urmează creasta principală a Munţilor Zărand. Căile de pătrundere spre inima masivului sunt multiple, dar cele mai convenabile sunt dinspre versantul vestic şi sudic.

Şiria - Zam

Ultima potecă marcată, de pe versantul vestic, porneşte de la Şiria, localitate asupra căreia veacurile scurse iau lăsat urme adânci. Marcajul continuă peste vârful Curcubăta (497 m) de unde coborâm uşor în Şaua Cazanului (471 m). Verdele pădurii, sub umbra căreia poteca şerpuieşte mai departe, de data aceasta pe marcaj punct albastru, dă prospeţime şi vigoare

Traseul de culme porneşte dinspre vest, de la marcajul bandă albastră care vine de la Ghioroc, înlocuit sub vârful Checicheş (468 m) de marcajul de crestă – bandă roşie. O pornim agale prin pădure spre nord-est, depăşim în urcuşul mai uşor, vârful Măgura (475 m) şi vârful Gurgului (397 m) până la vârful Chicioara (490 m) de unde începe un urcuş mai greu. Lăsăm în stânga vârful Hidecuţ (570 m), vârful Fântâna Rece (573 m) şi vârful Cârciuma (510 m) de  unde două semne, bandă galbenă şi triunghi albastru, se desprind din traseul principal şi se îndreaptă spre est, spre Căsoaia.

Marcajul bandă roşie continuă spre sud peste vârful Cap de Drac (465 m), Şaua Cladoviţei, urcă la Crucea Ţiganului (537 m) de unde punctul şi triunghiul galben duc spre nord tot la Căsoaia.

Bandă roşie ne duce în continuare spre Şaua Şoimoş, la vârful Livorscu (561 m) de unde pleacă spre nord ultimul marcaj, bandă albastră spre Căsoaia.

Apucăm spre est poteca marcată cu bandă galbenă, prin Valea Highişului până la vârful Highiş (800 m) unde întâlnim marcajul principal, după care ne continuăm drumul spre vârful Ivaniţa (708 m), Cioaca Bulvan şi vârful Ieriţa (617 m) în susurul văilor Milova şi Miloviţa. După ce escaladăm vârful Debelagora (558 m) coborâm la cabana ce-i poartă numele. De la cabană marcajul bandă ne conduce peste Cioaca Popii (472 m) şi vârful Conceşti (448 m) până la vârful Aria (419 m). Poteca continuă spre est timp de şase ore până la Slatina de Mureş peste vârful Bogdanova, dealul Popii, Runca şi Câmpul Babii, Ca să urci la fel Drocea al doilea pisc semeţ al Zărandului (837 m) trebuie să părăseşti poteca la Câmpul Babii şi să porneşti spre nord peste vârful Dublău (783 m), De pe Drocea poţi coborâ spre nord pe Valea Musteşti în satul Musteşti sau spre sud, la Slatina de Mureş.

Coborâm la vale pe drumul care îl urmăm până în satul Petriş de unde tot pe drum ajungem la Zam loc de unde intrăm în judeţul Hunedoara.